Rembrandt - Portrete de grup

Portrete de grup

Portrete duble si de familie

Ne sunt cunoscute doar portretele duble si un portret de familie pictate de Rembrandt. Acest tip de portret n-a prea gasit cautare in Olanda pentru motivul ca portretele duble sau de grup in marime naturala nu-si gaseau suficient spatiu in casele stramte ale burghezilor olandezi.

Lectiile de anatomie apartin categoriei de portrete ale ,,consiliilor“, deoarece de obicei nu era reprezentata intreaga breasla a medicilor, ci doar un grup mic de doctori. Ne-am putea intreba de ce oare in reprezentarea acestui subiect auditoriul care primeste cunostinte anatomice este format mai mult din oameni maturi decat tineri studenti.

Raspunsul este ca pe vremea accea demonstratia unei disectii pe un cadavru omenesc era un eveniment foarte neobisnuit, avand loc numai o data sau de 2 ori.

,,Lectia de anatomie a Doctorului Tulp” (1632)

In cadrul grupului strans unit al lui Rembrandt cadrul exercita cea mai puternica atractie, ocupand suprafaţa cea mai intens luminata. Datorita costumului sau intunecat, vorbitorul contrastreaza putenic cu cadavrul luminat si mai puternic cu petele luminate ale propriei sale figuri, mainile, fata si gulerul.

Fiecare fata contrasteaza cu gulerul mare, alb, iar atmosfera cenusie a camerei imblanzeste contururile. Culoarea este rece si aproape monocroma. Umbrele verzi sterse de pe cadavru formeaza un contrast izbitor cu tusele rosii de pe bratul disecat.

“Rondul de noapte” (1642)

Realizand ,,Garda de noapte” Rembrandt a cautat sa dea impresia unei scene care se petrece pe strada in viata. Unii membri ai campaniei isi verifica armele, altii si le incarca, stindardele pocnesc in vant, toba bate, copiii se strecoara in multimea, curiosii privesc de pe cheiul canalului. Lasand cu mult in urma portretele corporative, Rembrandt depaseste prin centralizarea la care se ridica chiar si compozitia de gen.

Dar ca si in multe alte opere ale lui Rembrandt exista in ,,Garda de noapte” o latura aproape vizionara. Mai intai, archebuzierii sunt imbracati in straie, poarta arcuri, casti care dateaza din sec. XVI iar unele chiar si de mai inainte. Dintre ele personajul femeii din planul al doilea al companiei constituie o aparitie inexplicabila straina.

Poarta la cingatoare un cocos alb, adica simbolul vorbitor sau armele vorbitoare al familei Cock. Acest personaj are trasaturile Saskiei care se lupta cu moartea. Obsedandu-l, Rembrandt a introdus-o in imagine, sub infatisarea acestei femeie-copil, ca si cum ar fi vrut sa o sustraga mortii si sa o vada incepand viata de la capat.

Rembrandt se indeparteaza de solutiile ilustrative ale unor pictori gen Caravaggio si asemenea unui om de teatru care ar lucra cu mai multe proiectoare si cu zonele luminoase, realizeaza un echilibru intre locurile reci si cele calde, introduce un acord de rosu si de galben care va deveni armonia sa preferata si fundamentala; moduleaza alte tonuri purtatoare de lumina, cat si pe cele confundate in intuneric, asigurand astfel fundalului mai intunecat o vibratie ,,o flexibilitate”.

Contemporanii acestei picturi n-au inteles-o pentru tot ce aducea inedit: compozitii, miscare-regie a luminii, imbracarea personajelor in costume fanteziste, introducerea pe langa cei 17 membri ai companiei a unor personaje secundare, unele chiar stranii, etc.

Adancirea spatiala si relieful miscarii sunt mai accentuate decat in oricare dintre lucrarile precedente. O proiectie ortogonala confera primului plan in care apar capitanul si locotenentul - un relief deosebit.

Cele mai puternice accente de lumina si culoare coincid cu figura locotenentului care este imbracat cu uniforma galben-citron, stralucitoare. Contrastul cu uniforma neagra a capitanului intensifica stralucirea galbenului, care apare usor mai pal si mai rece, dar inca intins, in figura fetitei de pe stanga. Aceste galbenuri sunt legate prin suprafete mari de rosu-oranj intr-o armonie predominant calda.

Picturi