COMENTARIU PLASTIC
Nasterea Venerei, de Sandro Botticelli – mult mai simpla in descifrarea semnificatiilor sale fata de lucrarea Primavara, nasterea Afroditei sau Venus este un omagiu adus frumusetii si iubirii, personajul intruchipand idealul sau de frumusete feminina.
Compozitia mult mai simpla, organizata la fel de riguros si pe baza consonantelor muzicale, prezinta planuri mai legate si unite intre ele prin prezenta apelor marii din care s-a nascut zeita, ape ce reprezinta elementul de legatura.
Ca si in cazul Primaverii, tabloul este inchis in partile laterale, ca o scena de teatru, de prezenta unei paduri si a unor personaje surprinse in plina miscare.
Impresia de instabilitate este accentuata prin plasarea zeitei pe un ax de simetrie descentrat.
Aici miscarea este mult mai accentuata, chiar daca zeita este calma si nemiscata, iar compozitia dominata de verticale si orizontale, prin personajele care plutesc (linii oblice) si incearca sa aduca scoica zeitei spre mal sau personajul feminin (care reia personajul Primaverii din lucrarea precedenta) ce iese in intampinarea zeitei cu un val protector, fluturand.
Lumina uniforma este element de legatura, culorile fiind aici mult mai deschise si luminoase.
[...] Nasterea Venerei [...]