Botticelli, Sandro

SANDRO BOTTICELLI (1 martie 1444/45 - 17 mai 1512), numele real Alessandro di Mariano Filipepi, este cel mai reprezentativ pictor al Scolii florentine, ultimul, cu care se incheie seria marilor personalitati artistice florentine.

BIOGRAFIE

A fost intotdeauna o fire nelinistita, complicata, atras de melancolie, tristete si meditatie. Va fi permanent chinuit de necesitatea de a pune in acord sentimentul sau religios cu ideile filozofice neoplatoniciene in care s-a format si admiratia pentru arta antica.

A fost una dintre personalitatile marcante ale Florentei, aflat la sfarsitul vietii sub inraurirea calugarului Savonarola.

Viata si creatia sa vor purta pecetea acestor influente, cand va renunta la temele profane, alegorice si se va dedica in intregime celor sfinte, isi va restrange si inchide paleta cromatica, lucrarile sale devenind aproape monocrome si intunecate.

Creatia sa a fost foarte originala, fara insa ca pictorul sa aiba urmasi. El nu va face scoala.

Tematica va cuprinde teme mitologice, mai ales in prima parte a vietii, sub forma alegoriilor, religioase si portrete.

In cazul compozitiilor alegorice va crea o lume ireala, rupta complet de realitate, cu un peisaj imaginar, artificial, cu personaje fantastice, idealizate, simbolice.

Inaintea lui Leonardo, Botticelli va fi interesat si va explora misterul feminin (lucru valabil si in cazul portretelor de femei, din care cele mai multe sunt ale Simonettei Vespucci).

Personajele sale feminine reprezinta un ideal de frumusete, ele au un aer comun, trasaturi usor de recunoscut si specifice. Folosind se pare ca model pe celebra frumusete a timpului Simonetta Vespucci (iubita lui Giuliano de Medici), Botticelli creeaza personaje cu siluete prelungi, sculpturale, chiar masive, cu o carnatie de marmora (avand raceala marmorii), dar gratioase, cu fete delicate, suave, pline de finete si distinctie aristocratica. Tenul acestora este palid, subliniind un aspect bolnavicios.

Ca si in cazul celorlalti pictori ai scolii florentine, acorda o importanta primordiala desenului, grafismul accentuat constituind una din trasaturile sale caracteristice.

Inchizand forma intr-un contur fin, aproape continuu, el apreciaza desenul ca unica posibilitate de abstractizare si intelectualizare a imaginii picturale.

Cromatica este rece, bazata la inceputul carierei pe tonuri saturate, pentru ca, treptat tonurile sa devina transparente si reduse ca intensitate, iar la sfarsitul vietii sa prefere monocromia.

Ca orice artist rational din scoala florentina, isi va concepe compozitiile cu o deosebita rigoare, matematica uneori, folosindu-se pentru obtinerea principalelor puncte si linii de baza de rapoartele muzicale descrise de Leon Battista Alberti.

Aceste compozitii construite pe planuri rupte intre ele, alternand progresiv catre adancime (fundalul pare rupt de restul lucrarii), sunt statice, realizate in principal pe verticale, orizontale sau perpendiculare.

Totusi aceasta impresie de static este uneori anulata de senzatia de miscare data de pozitiile personajelor surprinse in miscare, de prezenta oblicelor sau a diagonalelor si de dezaxarea usoara a intregii compozitii (aceasta deplasare a centrului compozitional catre una din laturile tabloului creeaza o usoara instabilitate ce rupe monotonia staticului).

Datorita senzatiei de bidimensional si a lumii imaginare pe care o creeaza, unele din compozitiile sale par decorative, adevarate tapiserii. Tot ceea ce construieste (trupuri, fete, peisaje, imbracaminte etc) o face cu un simt deosebit al materialitatii si un gust special pentru detalii si amanunte care abunda intotdeauna in lucrarile sale.

In unele dintre planuri, foloseste constructii ahitectonice impunatoare in care adeseori utilizeaza detalii luate direct de pe sarcofagele sau vestigiile antice (manifestandu-si prin aceasta intreaga sa admiratie pentru arta greco-romana).

Dintre lucrarile sale se numara:

Fresce

• frescele pentru Vatican (cu scene din viata lui Iisus si Moise)
• frescele din villa Lemni (langa Florenta, cu alegorii matrimoniale, dar care din pacate au fost distruse, pierind odata cu intreaga vila)
• frescele din villa lui Lorenzo de Medici (Vattera)

Tablouri de sevalet

• Primavara
• Nasterea Venerei
• Alegoria Puterii
• Calomnia lui Apelles
• Marte si Venus
• Inchinarea magilor
• Abandonata

Tablouri pentru altare

• pentru biserica San Marco din Florenta – Retablul Sfantului Barnaba, Incoronarea Fecioarei, Punerea in mormant, Viata Sfintei Zenovia

Ilustratii pe pergament

• Divina Comedie, a lui Dante

PICTURI