Rembrandt - Portrete individuale

Rembrandt - Portrete individuale

In portretistica spiritul inventiv al artistului este inchis intr-o formula destul de ingusta. In cele mai multe cazuri punerea in pagina se rezuma la o jumatate de figura pe un fond neutru. Variatiunile pot consta doar din usoare schimbari ale pozitiei; fetele si mainile trebuie sa iasa in relief.

Culoarea are putina libertate (in special la costumele maro-galbui de pe vremea lui Rembrandt). Lumina ramane un factor ce se bucura de anume flexibilitate si la fel pensulatia, putand inviora deseori impresia picturala.

Rembrandt a ajuns sa-si dea seama ca adevarata personalitate a omului este sa se releve numai in momentele de concentrare interioara si de detasare fata de lumea exterioara. De aceea personajele sale par sa vietuiasca intr-o atmosfera a lor, invaluite de tacere si meditatie.

Portretele lui Rembrandt din perioada sa timpurie de la Amsterdam sunt mai veridice decat cele ale lui Elias. Trasaturile sunt simtitor mai animate si lumea este mai dramatica. Gesturile modelelor nu sunt mai putin remarcabile decat acele din portretele predecesorilor si, descrierea costumelor la fel de meticuloasa, iar redarea carnatiei la fel de detaliata.

In portretele lui Rembrandt tratarea este ceva mai fluida, mai vioaie si mai sugestiva. Pozitia figurilor in spatiu devine mai convingatoare prin manuirea competenta a clar obscurului.

Cercetand portretele comandate de la sfarsitul anilor 1630 observam ca vadesc o usoara dar semnificativa evolutie. Redarea costumului este inca destul de evidentiata, dar acum se subordoneaza organizarii in clar obscur care imbratiseaza mai reusit intreaga compozitie. Tonalitatea devine mai calda si se apropie de auriul transparent caracteristic perioadei de mijloc a lui Rembrandt.

In timpul primilor ani de sedere la Amsterdam Rembrandt pare sa fi descoperit prin vecini un numar de tipuri de batrani cu barba.

Un detaliu al constumului arata virtuozitatea neobisnuita a pensulatiei pe care Rembrandt n-ar fi indraznit sa dezvaluie intr-un portret comandat. Aici il depaseste chiar pe Rubens in indraznetul impasto si fluiditatea tehnicii.

El si-a deghizat tanara sotie în ,,Bellona”, ,,Minerva” sau ,,Flora”. Dar exista alte portrete ale Saskiei, ca сel de la Kassel, in fata caruia putem fi partasi la cautarea artistului privind trasaturile ei delicate si ornamentatia fina a costumului ei bogat.

Acest portret arata latura mai blanda a lui Rembrandt unde calitatile intime si rafinate predomina asupra varietatilor barocului care l-au atras deseori in aceasta perioada de success material.

Seria de portrete cu Hendrickje Stoffels incepe in 1649 cu pictura care o reprezinta in pat.

Dupa Hendrickje, personajul cel mai frecvent portretizat de Rembrandt in ultimii ani a fost fiul sau, Titus. Titus ca tanar desenator este si subiectul unei schite de la Dresda. Baiatul este asezat pe o perna mare, la pupitru inalt, din profil si vazut in intregime. El este cu totul absorbit de lucru. Desenul e facut in trasaturi largi si rapide, in maniera de caligrafie avansata si surprinde atitudinea momentala a subiectului, alcatuind o compozitie de mare claritate si expresivitate.

Picturi