Schiele, Egon

SCHIELE, EGON (12 iunie 1890 - 31 noiembrie 1918) a fost un pictor austriac. Scurta viata a lui Egon Schiele se inscrie intre doua date simbolice: 1890 - anul mortii lui Van Gogh si 1918 - anul mortii marelui artist al scolii vieneze, Gustav Klimt.

Opera lui Schiele apartine neindoielnic secolului al XX-lea, dar in acelasi timp este universala. Oare nu a spus el insusi: “Nu exista arta moderna, exista numai arta - si aceasta este vesnica”?

Biografie

Egon Schiele vine pe lume la 12 iunie 1890, fiind cel de-al doilea copil al sotilor Adolf si Maria Schiele.

Tulln, oraselul situat pe malul Dunarii, in apropiere de Viena, era la vremea respectiva un important nod feroviar pe traseul care lega capitala tarii de Praga. Micul Egon este profund fascinat de trenurile care trec pe sub ferestrele locuintei de serviciu a familiei Schiele. Zi de zi, le deseneaza neobosit, tradand inca de pe atunci un exceptional simt de observatie.

Tatal, functionar de stat cu principii conservatoare, spera ca Egon sa imbratiseze cariera de inginer feroviar. Totusi, baiatul prefera sa deseneze si sa se lase prada fanteziilor despre taramuri indepartate, spre care il poarta fiecare dintre acele trenuri fascinante.

Urmeaza cursurile liceului din Klosterneuburg incepand din anul 1900, atragand in scurta vreme asupra sa atentia profesorului de desen, care ii deschide adolescentului calea catre lumea artei, si mai ales a Secesiunii Vieneze.

Copilaria trista

Punerea in practica a acestei hotarari se dovedeste cu adevarat dificila. Mai mult decat atat, situatia financiara a familiei se inrautateste considerabil, deoarece tatal este nevoit sa renunte la serviciu din cauza unor probleme de natura psihica.

Bolnavul are atacuri de furie, cade intr-o  dementa tot mai pronuntata, poarta discutii cu diverse persoane imaginare, poruncind sa li se puna tacamuri si acestora la masa. Egon creste in aceasta atmosfera deprimanta. Cand Adolf Schiele moare in anul 1905, Egon are cincisprezece ani si este un adolescent melancolic si introvertit. Tutorele lui legal devine unchiul Leopold Czihaczek, un burgez bogat, cu o oarecare instructie, inspector-sef la caile ferate “Kaiser Ferdinand”. Desi nu era foarte interesat de artele plastice, este de acord sa finanteze studiile nepotului sau la Academia de Arte Frumoase din Viena.

Un student revoltat

Egon Schiele, ale carui lucrari poarta inca de pe atunci amprenta unui stil particular, isi da foarte repede seama ca sistemul de invatamant din Academia vieneza nu este pe masura asteptarilor sale. Baza procesului educational, ramasa aceeasi de doua secole, pune accent pe idealul antic de frumusete, iar obiectele obligatorii de studiu sunt desenul si pictura dupa modele antice si dupa natura, exercitiile de redare a draperiei, precum si compozitiile.

In tot acest timp insa, Schiele este fascinat de lucrarile lui Gustav Klimt si ale altor creatori care formeaza Secesiunea Vieneza. Totusi, in primul an de studii, se supune fara impotrivire practicii de copiere a operelor antice. Insa, o data cu trecerea timpului, tanarul artist incepe sa se revolte, iar comportamentul sau devine unul impertinent. Este in relatii din ce in ce mai proaste cu profesorul sau. Pana la urma, Griepenkerl este de acord sa ii semneze diploma, dar cu un singur avertisment ferm: sa nu dezvaluie niciodata nimanui la cine a studiat!

In sfarsit, liber

Cand in anul 1909 parasea Academia, se bucura deja de doi ani de admiratia sincera a lui Gustav Klimt. Klimt nu numai ca apreciaza talentul lui Egon, dar isi ajuta in mod practic tanarul coleg - ii trimite modele si cumpara de la aceste desene. Il introduce, de  asemenea, in Atelierele Vieneze, ce functioneaza din anul 1903 din initiativa arhitectului Josef Hoffmann, care este sustinatorul ideii de sinteza dintre arta si mestesug.

In anul 1909, tot datorita lui Klimt, participa la expozitia internationala Kunstschau; panzele lui Egon Schiele, in varsta de numai 19 ani, stau alaturi de operele lui Matisse, Kokoschka, dar si ale lui Van Gogh si Gauguin.

Modele prea tinere

In mai 1911, se muta din capitala, prea scumpa pentru posibilitatile sale, in oraselul Krumlov din sudul Cehiei. Il insoteste Valerie Neuzil, cunocsuta sub numele de Wally, un model in varsta de 17 ani, pe care o cunoscuse prin intermediul lui Klimt. Artistul realizeaza numeroase desene avand un pronuntat caracter erotic, a caror sursa principala de inspiratie este Wally. In acelasi timp, gaseste motive urbane interesante si creeaza un cuprinzator ciclu intitulat “Orasul mort”. Incepe, de asemenea, sa picteze compozitii simbolice care pun in discutie tema mortii.

Pe la sfarsitul anului 1911, Egon si Wally sunt nevoiti sa paraseasca provincialul si conservatorul Krumlov, ai carui locuitori condamna concubinajul pictorului, mai ales cu o fata foarte tanara. Se vor muta la Neulengbach, in apropiere de Viena. Totusi nici la Neulengbach nu le va fi mai bine decat la Krumlov, caci oamenii nu se arata deloc mai ingaduitori fata de acest “pictor-pacatos”.

La 13 aprilie 1912 este acuzat de corupere de minori si, vreme de 3 saptamani, se afla in arestul preventiv al politiei din Sankt-Polten. Este amenintat cu o condamnare de pana la douazeci de ani de inchisoare. In timpul procesului, acuzatia de corupere este desfiintata si toata povestea se termina cu pedeapsa de trei zile de inchisoare pentru “raspandirea de desene imorale”.

Din expozitie in expozitie

In noiembrie 1912, se stabileste la Viena, in propriul sau atelier pe Hietzinger-hauptstrasse nr. 101, unde va locui si lucra in urmatorii sase ani. Artistul isi prezinta lucrarile in cadrul multor expozitii: in anul 1912, la Munchen, alaturi de artistii din grupul Der Blaue Reiter si la Koln, la expozitia individuala organizata la Galeria Golz din Munchen si la cea de-a 43-a Expozitie a Secesiunii Vieneze de la Hamburg, Stuttgart, Dresda si Berlin; in 1914, la expozitia “Secesiunea Internationala” de la Roma, Koln, Bruxelles si Paris.

In primii ani de razboi, din cauza sanatatii sale firave, evita mobilizarea de care nu va scapa totusi un an mai tarziu. Deocamdata seduce doua domnisoare dintr-o familie vieneza mic-burgheza, surorile Edith si Adela Harms, care locuiau vizavi de atelierul sau. Dupa cateva luni hotaraste sa se casatoreasca cu Edith. Se desparte de Wally, dar, drept consolare, ii propune o data pe an “o calatorie de pomina!”.

Pe drumul spre glorie

La 21 iunie, Egon pleaca la Praga pentru a i se face instructia militara. Schiele este repartizat la supravegherea prizonierilor rusi, mai intai in apropiere de Viena, iar in 1916 in lagarul de ofiteri de la Muhling. Acolo poate sa lucreze in continuare, deseneaza si participa la expozitii. Directorul de la Moderne Galerie, Franz Martin Haberditzl, ii cumpara artistului desenele si un portret al lui Edith.

Schiele devine din ce in ce mai cunoscut. Din pacate, la 6 februarie 1918, Klimt moare in urma unui atac de apoplexie.

O luna mai tarziu, la cea de-a 49-a Expozitie a Secesiunii Vieneze, Schiele este numit in mod elogios liderul avangardei vieneze. Este acum cel mai popular artist din oras. Intentioneaza sa creeze compozitii de mari dimensiuni si sa infiinteze propria sa scoala de pictura.

In toamna anului 1918, Edith insarcinata in luna a sasea, se imbolnaveste de gripa spaniola, a carei epidemie facea rafagii in Europa, si la 28 octombrie se stinge din viata. Schiele, care se molipsise la randul sau, moare trei zile mai tarziu, la putina vreme dupa implinirea varstei de douazeci si opt de ani.

Artist rebel si orgolios, neapreciat de burghezi, a reusit sa ajunga, in decursul celor zece ani de cariera fulminanta, o personalitate de frunte a lumii artistice vieneze.

Picturi