Millet, Jean-Francois

MILLET, JEAN-FRANCOIS (4 octombrie 1814 - 20 ianuarie 1875) a fost un pictor francez. Pictura sa este cu desavarsire moderna, in acelasi timp insa se poate resimti si influenta vechilor maestri.

S-a stabilit la Barbizon in 1849 si s-a alaturat grupului de pictori care erau indragostiti, asemenea lui, de peisagistica.

Biografie

Copilaria

Jean-Francois Millet s-a nascut pe 4 octombrie 1814 intr-o familie de tarani instariti, in apropiere de Cherbourg. Millet a studiat la scoala din satul natal. Pictura l-a atras pe Millet foarte devreme, talentul sau a atras atentia de timpuriu. In jurul anului 1883, Millet pleaca la Cherbourg, unde isi va incepe studiile sub indrumarea peisagistului, Mouchel.

La inceput obisnuia sa mai plece acasa, dar incepand cu anul 1835, isi dedica timpul exclusiv picturii. Isi continua studiile la Cherbourg, la profesorul Langlois, care fusese elevul lui Gros. Acesta, fiind convins de talentul elevului sau, reuseste sa obtina o bursa pentru Millet. Astfel, noi perspective s-au deschis in fata lui Millet.

Inceputurile pariziene

Cand ajunge la Paris, Millet este admis la Academia de Arte Frumoase si se inscrie la atelierul lui Paul Delroche, elevul lui Gros. Nu este un om foarte social, din aceasta cauza fiind considerat de colegii sai un ciudat. Petrece foarte mult timp la Louvre, completandu-si aici cultura clasica. Dar in anul 1839, cand i se sfarseste bursa, iar tablourile sunt greu de vandut, Millet picteaza portete la comanda.

In anul 1841 are loc la Cherbourg cununia pictorului cu Pauline-Virginie Ono, dupa care tinerii casatoriti se muta la Paris. In aceasta “perioada inflorata”, dupa cum a fost denumita, Millet picteaza tablouri frivole si senzuale sub influenta picturii de tip rococo, dupa exemplul lui Fragonard. Spre marele regret al lui Millet, Pauline moare in anul 1844 de tuberculoza, iar el se reintoarce la Cherbourg.

In 1845, dupa doar un an, Millet se muta la Le Havre impreuna cu noua sa prietena, Catherine Lemaire. Aici picteaza portrete si scene pastoresti. In iunie 1846, Catherine naste primul copil al lui Millet, pe Marie; vor avea impreuna noua copii.  Reintors la Paris, Millet cunoaste aici pictori precum: Constant Troyon, Diaz de la Pena, Honore Daumier, Antoine Louis Barye, Theodore Rousseau.

Prima varianta a tabloului sau intitulat “Vanturarea graului” a fost cumparata cu 5 000 de franci de Ledru-Rollin, ministrul de interne al guvernului provizoriu, avand un pret de zece ori mai mare decat cel pe care ar fi putut sa-l obtina un pictor pentru tabloul sau. A mai primit si alte comenzi de stat in valoare de 1 800 de franci.

Pamantul fagaduintei

Aceasta suma de bani, ii permite lui Millet sa plece in iunie 1849, impreuna cu prietenul sau, sculptorul Charles Jacque, la Barbizon, asezare aflata in padurea Fontainebleau. Impreuna cu Rousseau, Millet va ajunge conducatorul scolii barbizoniene. In sfarsit, apar si cumparatorii, ceea ce ii ofera posibilitatea de a avea un venit regulat, desi modest.

Dupa multi ani de concubinaj, are loc casatoria civila a lui Millet cu Catherine Lemaire in 1853, unul dintre martorii fiind Rousseau. In 1867, cu ocazia Expozitiei Universale, are loc in sfarsit expozitia sa retrospectiva. La sfarsitul aceluiasi an, afectat foarte adanc de boala si apoi de moartea prietenului sau Rousseau, decide sa termine cateva opere lasate in urma de acesta.

Millet devine din ce in ce mai cunoscut, in anul 1868 primeste decoratia Cavalerul Onoarei. Creste si pretul tablourilor sale (cele mai importante ating suma de 15 - 20 000 de franci). In 1871, cand capitala Frantei este cuprinsa de tulburarile revolutionare, Millet refuza sa devina membru al Uniunii Artistilor Adepti ai Comunei.

Pe 3 ianuarie, deja pe patul de moarte,  se cununa religios cu Catherine Lemaire. Moare pe 20 ianuarue 1875.

Picturi